Lacrimi si Sfinti



Ai plecat sa urci pe mult-ravnitul varf al Matterhorn-ului.
I-ai ascultat chemarea spre inaltimi, iar muntele te-a luat la el, sus, cel mai sus.
Ne privesti acum din ceruri cum tristetea si durerea ne apasa inimile si cum lacrimile incearca sa faca mai usor de suportat dorul si sa umple golul care l-ai lasat in sufletele si in vietile noastre.
Ne este greu sa pricepem de ce ne-ai parasit acum, si mai greu sa acceptam ca zambetul tau, glumele tale, energia si buna ta dispozitie atat de molipsitoare nu ne vor mai inveseli ca pana acum.
Alpinist pasionat, coechipier de încredere, mentor si lider de club, bun coleg, fiu si logodnic mult-iubit, dar mai ales PRIETEN DRAG, te vom pastra mereu in amintirea noastra iar gandurile noastre vor zbura catre tine pe carari de munte si trasee de stanca, pe varfuri si inaltimi pe care pasii tai nazdravani nu au mai apucat sa te poarte.
DA! Acum mai mult ca oricand putem spune cu totii privind inainte cu tristete dar si cu recunostinta ca OMUL din tine ne-a facut sa privim altfel viata si in acelasi timp cu speranta ca vom putea sa traim la fel de intens cum ai facut-o tu:
DA! ASA E! ESTI NEMURITOR!
Odihneste-te in pace si vegheaza asupra noastra!
Nu te vom uita niciodata Sebaca!