Ture



Matterhorn

intre 28 Aug 2009 si 30 Aug 2009
in masivul Alpi pe traseul Creasta Hornli
impreuna cu Stefan Nazarie, Leonard Alexa

MATTERHORN 4478m
Nu este munte pe care sa mi-l fi dorit mai mult decat Matterhorn - o piramida de piatra ce se ridica maret pana in cer, o aparitie spectaculoasa, sfidatoare, teribila provocare.
Drumul de acces catre Creasta Hornli: din Zermatt cu telecabina pana la Schvarzsee paradise 2583m, apoi la pas pe poteca pana la cabana Hornli 3260m.
De la Hornlihute pana in varf avem de parcurs 1218m diferenta de nivel; dificultati tehnice nu mai mult de gradul 3, roca friabila, risc permanent de cadere de pietre pana la refugiul Solvay 4003m, dificultati de orientare pe culoare.
Dupa ascensiunea reusita pe Monte Rosa vremea ramanea problematica in zona, Matterhorn era cu varful in nori, fata estica acoperita de zapada. Dupa o zi jumatate de odihna in camping prognoza meteo a devenit favorabila, cum nu se putea mai bine!
La Hornli am ajuns lejer, fara graba, am instalat cortul, am procurat apa din ghetar si am facut o tura de recunoastere pana la aprox. 3400m.
Am pornit spre varf a doua zi 29.08 pe la 3.30, am plecat primii. Pana in punctul la care am ajuns in tura de recunoastere nu am avut probleme apoi am inceput sa bajbaim in lumina frontalelor. Dupa cum ma asteptam din urma ne-au ajuns doua echipe ghid-client.La Solvay ne-am oprit pentru a face cateva fotografii timp in care au venit din urma alte 3 echipe ghid-client.
De la refugiu se catara 10-15m apoi se urca deschis pe linia crestei pana in zona paramelor (franghii groase dispuse in segmente de 5-10m); aici gasim un perete inghetat pe care il parcurgem rapid folosindu-ne de aceste parame. La capatul paramelor am intrat in zona finala (cca 30m) acoperita complet cu zapada inghetata pe care am parcurs-o pe coltari, cu emotie, in simultan.
Dupa 6 ore de la plecare am ajuns in varf - o creasta inghetata si foarte ingusta cu o mica cornisa in partea elvetiana, varful italian pietros cu cativa metri mai jos. Pot spune ca nu am vazut peisaj care sa ma impresioneze mai mult decat ceea ce mi-a oferit Matterhorn.
Din pacate am fost prea concentrati asupra miscarilor pe care trebuia sa le facem, prea ingrijorati de coborarea ce urma, prea "crispati", incat nu am gasit suficienta luciditate si relaxare pentru a fotografia si pt. a filma atent locul in care ajunsesem si toata panorama ce ni se oferea privirilor noastre.
Am coborat lent, tot timpul asigurati, eu cel putin obsedat de ideea de a reduce riscul la 0.
Cand am ajuns la cort am simtit ca nu vreau sa mai urc pe acest munte niciodata...
Insa acum nu as refuza o propunere pentru Liongrat de exemplu...
Leo





Spre Hornlihute

Stefan cu dusmanul in spate


Hornlihute

Tabara


Matterhorn

In apus


La Solvay

Pe varf

Inapoi