Ture



Costila Galbenele

intre 19 Mar 2011 si 20 Mar 2011
in masivul Bucegi pe traseul Costila Galbenele
impreuna cu Alex, Adi, Gabi, Leo

4 viteji din cadrul ACB se indreapta spre refugiul Costila cu gand sa parcurga creasta Costila-Galbenele.
Prognoza meteo:
- anuntata de INMH "ploi si vreme inchisa";
- data de niste alpinisti pe care i-am speriat cand urcam fara lanterne prin padure "vremea se anunta super nasoala maine".
Prognoza data de mine: "vremea e buna se poate si mai rau, bine ca nu a plouat si nu a batut vantul".
In realitate zapada era destul de inghetata, ceata era la ea acasa, frigul nu ne-a omorat decat putin la degete.

Cei 4 razboinici au plecat sa se lupte cu creasta inarmati cu un set de pioleti tehnici (noroc de Adi care a spus ca ii cara el doar sa-i luam cu noi), 2 pioleti de tura, 2 corzi de 60m, coltari, hamuri si carabiniere, elemente de filat, anneauri, ceva cordelina si 9 expresso-uri.

Povestea incepe la ora 7 dimineata cand toata lumea a iesit din refugiu si s-a indreptat spre traseu.
Ascultam sfatul unui cuplu sa nu luam coltarii ca e zapada umeda care se lipeste si ca se merge mai usor fara si pornim la deal. Toate bune si frumoase in prima faza, pana ajungem la prima rampa cu putina stancaraie, loc in care am inceput sa derapez si sa imi aduc aminte ca am spus ca nu mai ascult de altii, ca fac intotdeauna dupa capul meu.
Ajungem la baza traseului, sap o mica polita si ma apuc de pus coltarii. In 10 minute toata lumea se leaga in coarda si pornim la deal - eu cu Adi si Leo cu Gabi. Dupa putina incalzire la spart zapada incepe partea artistica: stanca acoperita cu zapada. Din momentul acesta toti ochii erau indreptati spre liderul echipelor, adica Norocel, singurul care mai fusese pe acolo si stia zona - adica eu.
Lucrurile par frumoase problema e ca "Nenorocel" fusese vara pe acolo in bocanci si a mers in viteza, ba chiar a mai facut si un traseu de escalada pe la jumatea crestei, deci lucrurile pareau promitatoare: ceata, zapada si traseu cunoscut partial.
La plecare am anuntat colegii ca eu am facut maxim 5 ore pe timp de vara. Dupa cam 3 ore de urcat si cautat asigurari incep sa se auda vorbe ca ar trebui sa ne apropiem de final, doar ca finalul era mult mai sus. Baietii se misca destul de bine, parerea mea, surpriza e chiar Gabi care e la prima iesire de genul acesta si se misca chiar mai bine decat ma asteptam. Actiunea se desfasoara pe stanca in mare parte si cu asigurari puse doar in punctele cheie, unde nu era nevoie puteai sa mergi si 20-30 m fara sa ai asigurare.
Echipa se misca destul de repede, in regrupari se schimba echipamentul si se pleaca imediat in urmatoarea lungime. Dupa ce eu asigur primele 2 asigurari pleaca Leo, capul de coarda de la a doua echipa, urmeaza Adi si Gabi.

Traseul a durat 17 ore, de la plecare din refugiu pana am reintrat in refugiu, deci o zi plina de munca. Pot spune ca cineva acolo sus are grija de noi si a ridicat de 2 ori ceata indeajuns de mult incat sa-mi pot gasi reperele si sa nu gresim traseul.
Parerea mea este ca a fost o tura reusita de antrenament si cred ca ultima tura adevarata pe zapada a sezonului de iarna 2010-2011.





Start

7 dimineata


Instructoru'

Multa coarda


Unde sunt cuiele?

Merge si la boscheti


Emotii

Pauza


Avansam

Urmeaza coborarea

Inapoi