Ture



BMC International Summer Climbing Meet 2011

intre 6 May 2011 si 17 May 2011
in masivul Wales UK pe traseul multe prin zona
impreuna cu Ioan Alexandru BOGDAN

Cu ajutorul FRAE, a unor membrii ACB si a sefului meu am reusit sa fac o vizita in Anglia.


Initial excursia a avut ca scop participarea unui reprezentant din Romaniala la o intrunire internationala de cataratori organizata de British Mountaneering Council, dar din motive de costuri la transport catre anglia excursia s-a extins cu cateva zile.


6 mai, ma trezesc destul de dimineata 7 fara 5 minute, urc intr-un taxi si ma indrept spre microbuzul care ma va transporta la Bucuresti, de unde urmeaza sa iau un avion spre Londra unde sunt asteptat de un prieten din cadrul ACB. Dupa o plimbare zgomotoasa cu avionul ajung pe aeroportul Lluthon, bineinteles in stil romanesc cu o intarziere de 20 min, sunt preluat de Marius si prietena lui Cristine si incepem o plimbare pe soselele englezesti. Ora locala 22, ora Romaniei 24 ajungem la destinatie in tinutul Wales, oprim sa luam ceva de mancare moment in care zaresc o prize de energie elecrtica si imi pica fisa. Ce dobitoc sunt englezoii au 110V si alt fel de mufa la priza, cum o sa-mi incarc eu telefonul mobil in conditiile astea. Ma calmez repede ca doar sunt inginer si gasesc solutii mananc ceva si impreuna cu echipa ajungem la o ferma unde urma sa dormim 2 nopti.


7 mai, canta cocosul, curios dar si acolo canta intr-o limba cunoscuta, ma uit la ceas ora 10 (ora normala de acasa), ora locala 8. Ceva bun pot sa ma odihnesc in regimul obisnuit de acasa si totusi sa par un om normal, nu un puturos. Luam ceva informatii de la gazda facem o mica plimbare prin orasel urcam in autobuz si ne indreptam spre ultima statie, loc de unde urmeaza sa urcam cel mai inalt vart din zona, Snowdone cu o altitudine ametitoare de 3560 picioare, convertit in unitatea noastra de masura undeva pe la 1085m. Aventura incepe cu vreme frumoasa la baza, varful se vedea ca este in nori. Eu ma despart de Marius si Cristina si incep sa dau grabit la deal. Nu fac pauza de aclimatizare depasesc echipa dupa echipa la deal si ajung exact cand incepe sa ploua torential la destinatie, statia de tren construita la cativa metri de varf. Dupa o asteptare de 2 ore ajung si Marius cu Cristina uzi pana si la telefoanele mobile. Mancam ceva resturi de prin rucsacelul carat de mine se incalzesc oleaca si luam decizia sa coboram pe picioarele noastre pana la ferma, deoarece trenuletul era cam scump. Spre seara grupul se largeste cu inca 3 romani se asculta muzica de la masina si se face un gratar ca la mama acasa. Per total o zi frumoasa cu ceva miscare si cu problema cea mai grava rezolvata. Am reusit sa cumpar un adaptor ca sa-mi pot incarca mobilul.


8 mai, trezirea de dimineata. Colegii fac cunostinta cu un tip care era cazat la o rulota langa hambarul in care dormeam noi. Surpriza mare este ca acel tip statea acolo de ceva vreme, dimineata facea curat la dushuri si la toalete doar ca sa aiba posibilitatea sa nu plateasca cazarea si sa catere in restul zilei. Spre pranz ne indreptam spre o faleza de catarat ne dezmortim oleaca mai mancam o data, ca asa-i sta bine romanului sa manance in natura de cate ori are posibilitatea,strangem mizeria si ne indreptam fiecare catre treburile lui. Eu sunt lasat la cabana unde va avea loc tabara de baza a intrunirii internationale iar colegii se intorc acasa. Din lipsa de ocupatie dau o mana de ajutor unui reprezentant de la Mountain Hardwear sa monteze ceva corturi pentru oaspetii care nu au mai prins loc in cabana. Dupa 3 ore de lupta cu fortele naturii reusim sa intindem 10 corturi diferite marimi si modele, apoi suntem alungati de o ploaie spre cabana. Jumate de ora mai tarziu iesim iar si montam un base camp de Himalaya, adica un cort igloo de ala mare de se foloseste in expeditii. Destinatia lui era sa tina umbra echipamentului invitatilor care urmau sa campeze. Ziua se termina cu o masa copioasa si cu un mic discurs din partea organizatorilor. Fac cunostiinta cu partenerul de catarat pe urmatoarele zile si ma retrag la somnic.


9 mai, prima zi de joaca. In sala de mese erau discutii ca fosese destul de mare vantul noaptea trecuta si ca ar fi zburat un cort. Ies afara sa ma conving si surpriza, basecampul nu mai era la locul lui, isi mutase locul in spatele unei cabane mai jos oleaca pe vale.Mananc ma reintalnesc cu partenerul de catarat, mai culegem inca un catarator de pe drum si plecam sa ne distram. Ajungem la o faleza impadurita scoatem echipamentul si incepem sa cataram. Prima ruta aleasa de organizator a fost una usoara dar spectaculoasa. Unul dintre cei 2 cu care cataram se avanta cap de coarda pe traseu, si cand sa ajunga la prima regrupare (undeva la 20m de catarat), deasupra lui, dintr-o fisura uriasa isi ia zborul ui vultur urias care isi avea cuibul acolo si ii arunca un proiectil in casca. Mare noroc ca a avut casca altfel cine stie ce se putea intampla, dar surpriza proiectilul nu era doar o piatra cazuta la intamplare ci era un ou, ou care era si fermecat pe deasupra, mirosea asa frumos incat tipul a trebuit sa se desbrace si sa arunce si casca jos. Continuam traseul facem a doua regrupare , mai sus oleaca, dupa vreo 15m de catarat, schimbam capul de coarda, sa nu cumva sa obosim si sa nu reusim sa terminam traseul, se amenajeaza topul dupa un copac si incepe ploaia. Facem rapel pe ploaie si cand ajungem jos constat ca este foarte important sa-ti asiguri bagajele la baza traseului daca urmeaza sa le lasi jos. Una peste alta baietii aveau experienta si au lasat incaltarile cu talpa in sus, eu am lasat bocancii normal, exact in pozitie sa strang apa de ploaie in ei. Ziua continua cu ceva trasee de catarat , dar cu nici un fel de incident neplacut in afara de blocarea unui friend care a si raman pe vecie pe prima ruta catarata.
10 mai, trasee ceva mai grele. S-au catarat si rute de escalada dar si rute de trad, adica catarare cu asigurari mobile. Avei mare grija cand filati in ce parte tensionati asigurarile, deoarece la unul dintre trasee de la vreo 3 m a zburat prima nuca pusa in traseu si din neatentia filatorului expresul cu care era asigurat de coarda s-a oprit in mana lui iar nuca si-a gasit loc chiar intre nucile filatorului. Foarte comic evenimentul, am ras copios dar nu as fi vrut sa fiu in locul filatorului care a cazut jos de durere.


Urmatoarele zile au decurs fara nici un fel de eveniment neplacut. Dupa aceasta iesire interesanta am invatat ca e bine sa-ti gasesti mereu locul de odihna in traseu si sa stai sa analizezi. Stilul sportiv care-l stiam pana acum era sa urc cat de repede pot pana sus si de cele mai multe ori nu faceam pauze si ajungeam pompat sus. Acum am vazut ca daca esti obligat sa iei pauza pe traseu sa fixezi asigurari ajungi sus cu durere de picioare si fara nici un fel de oboseala la maini.


Per total a fost o experienta frumoasa, multumesc organizatorilor din anglia si celor de la FRAE care au anuntat iesirea si care m-au ajutat si cu asigurarile mobile fara de care nu as fi putut participa la eveniment.

Poze gasiti in galerie.



Inapoi