Cunoscută și sub termenul de escaladă, este cățărarea naturală a participantului pe stâncă sau pe o structură artificială. Acest tip de cățărare nu permite folosirea mijloacelor artificiale, precum scări, asigurări sau cabluri. În escalada sportivă, se disting două abordări ale cățăratului: cățăratul „cap de coardă" (lead) și „mansa" (top rope).

Asigurările sunt deja fixate pe traseele amenajate și sunt formate din ancore mecanice sau chimice, care se termină cu o regrupare. Lungimea traseelor este de obicei de maxim jumătate din lungimea unei coarzi.

Este un stil de cățărare în care se folosesc asigurări naturale (copaci, stânci) și artificiale demontabile (noduri, asigurări pasive precum hexuri și nuci, precum și asigurări active, cum ar fi ball-nuts și frienduri). Alpiniștii care practică acest stil susțin că stânca trebuie să rămână în condițiile în care a fost găsită, fără a fi deteriorată, pentru a amplasa protecții fixe.

Trad Climbing este foarte răspândit în Regatul Unit, unde la falezele de trad nu este permis să se gaurească pentru montarea de asigurări fixe. Astfel, în Marea Britanie, veți găsi faleze de cățărat de tipul „trad", „mist" sau escaladă, fiecare cu reguli stricte privind protecția și abordarea ecologică.

Este cățărarea pe stâncă unde este necesar să se parcurgă mai multe lungimi de coardă pentru a finaliza întregul traseu. Cel mai vechi stil cunoscut în România, adesea denumit „alpinism tehnic". Sunt permise toate posibilitățile de progresie: tragerea de copaci sau smocuri de iarbă, calcarea pe asigurări, odihnirea asigurată în traseu și cățărarea artificială.

Implică o planificare atentă și o tehnică diversificată, fiind folosit pentru trasee lungi, de mare dificultate, care necesită mai multe etape și o bună gestionare a echipamentului.

Tehnica de parcurgere a pereților verticali sau surplombați cu o înălțime de minimum 300 de metri. Aceste ascensiuni durează mai multe zile și necesită resurse semnificative: apă, mâncare, diverse asigurări, echipamente tehnice și adesea corturi speciale pentru stâncă (portaledge).

Combină tehnici de escaladă liberă, escaladă artificială (aid climbing) și logistică complexă, fiind considerat unul dintre cele mai solicitante stiluri de alpinism.

Este activitatea de a cățăra pasaje ce includ succesiuni de zone cu gheață și stâncă naturală. Se întâlnește frecvent pe traseele alpine dificile care străbat hornuri, jgheaburi sau fețe nordice, unde gheața se formează chiar și în absența unui curent de apă.

Combină tehnicile de escaladă pe stâncă cu cele de escaladă pe gheață, necesitând pioleți tehnici și colțari. Este un stil solicitant care cere stăpânirea ambelor discipline.

Este activitatea de a cățăra pe stâncă folosind exclusiv pioleți și colțari tehnici, cu sau fără prezența gheții. Ramură relativ nouă și extrem de tehnică, derivată din escalada pe gheață și mixed climbing.

Se amenajează faleze speciale dedicate dry tooling-ului, deoarece folosirea pioleților pe prizele clasice duce la deteriorarea lor. Se practică pe stânci unde escalada convențională nu este posibilă — zone mereu umede, acoperite de praf sau situate în locuri umbrite.

Această disciplină este folosită și ca antrenament pentru ice climbing sau mixed climbing în afara sezonului rece.