În escalada sportivă, ancorele sunt elemente metalice fixe montate permanent în stâncă sau pe structuri artificiale. Ele permit conectarea sistemului de asigurare al cățărătorului la stâncă prin intermediul buclelor echipate și al corzii. În timpul unei căderi, o parte din forțele generate sunt transmise prin sistemul: cățător → ham → nod → coardă → buclă echipată → ancoră → stâncă, si alta parte este preluata de asigurator.
Din punct de vedere al lanțului de siguranță, ancora reprezintă elementul care transferă sarcina către mediul natural (stânca). Din acest motiv, calitatea materialului, modul de montare și starea ancorei sunt factori critici pentru siguranța cățărătorului.
Standardizare
Ancorele utilizate în escaladă sunt reglementate prin standarde internaționale:
UIAA 123 - Standard pentru ancorele de cățărare, care specifică cerințele de siguranță, testare și marcaj pentru ancorele utilizate în escaladă.
EN 959 - Standard european pentru ancorele de cățărare, care definește cerințele de performanță și testare pentru ancorele utilizate în activități de alpinism și cățărare.
Conform acestor standarde:
rezistența minimă pentru conectorul ancorei este de aproximativ 15 kN conform EN 959
UIAA recomandă valori de minimum 20 kN
sistemele sunt testate în laborator până la aproximativ 25 kN.
Standardul UIAA include cerințe suplimentare pentru ancorele chimice, inclusiv testarea la cupluri ridicate de strângere pentru a verifica dacă ancora nu se rotește sau nu se deplasează.
Tipuri de ancore
În escalada sportivă, cele mai comune tipuri de ancore sunt:
Ancore cu diblu, șurub și placuta - Acestea sunt cele mai frecvent utilizate ancore în escalada sportivă. Ele constau într-un șurub metalic care este introdus într-un orificiu forat în stâncă și fixat cu un diblu sau o manșetă pentru a asigura o prindere solidă.
Ancore chimice - Acestea utilizează un adeziv special pentru a fixa o tijă în stâncă. Ele sunt adesea folosite în stânci friabile sau poroase unde ancorele mecanice pot să nu ofere o prindere suficientă.
Ancore mecanice
Ancorele mecanice se fixează în stâncă prin expansiune. În momentul în care piulița este strânsă, tija filetată este trasă printr-un manșon de expansiune. Acesta se dilată și presează pe pereții găurii realizate în stâncă, blocând ancora.
Componentele tipice ale unei ancore mecanice sunt:
Șurubul - O tijă metalică filetată care se înșurubează în stâncă.
Diblu sau manșetă de expansiune - Un element care se dilată pentru a fixa ancora în stâncă.
Piulița - O piuliță care forțează mecanismul de expansiune pentru a fixa ancora.
Placa de ancorare - O placă metalică atașată la șurub, care oferă un punct de conectare pentru bucla echipată și coardă.
Ancore chimice
Ancorele chimice sunt fixate în stâncă cu ajutorul unor adezivi speciali. Spre deosebire de ancorele mecanice, acestea nu se bazează pe expansiune, ci pe aderența adezivului întărit între tija metalică și pereții găurii.
Ancorele chimice distribuie forțele pe întreaga suprafață a găurii și au un comportament foarte bun în roci fracturate sau conglomerate. Din aceste motive sunt frecvent preferate în zonele moderne de escaladă.
Tipuri de adezivi utilizați pentru ancorele chimice includ:
Adeziv la fiolă Cele la fiola au o fiola de sticla in care se afla componentele chimice. Dupa gaurire si curatarea gaurii se introduce fiola in gaura si poi se introduce ancora metalica. Aceasta ancora va sparge fiola de sticla si componenta fiolei in contact cu stanca si aerul va forma adezivul care va cimenta ancora.
Adeziv bicomponent In cazul sistemelor cu bicomponent avem un pistoc de injectare care va impinge cele 2 componente printr-un tub de amestec. Amestecul va intra in gaura curatata si peste el se va infinge ancora.
Materiale și protecție anticorozivă
Materialele utilizate pentru ancore trebuie să reziste atât la sarcini mecanice, cât și la condițiile de mediu. Cele mai frecvente materiale sunt:
Oțel inoxidabil - Oțelul inoxidabil este rezistent la coroziune și are o durată lungă de viață, fiind adesea preferat pentru ancorele de cățărare. Acesta poate fi tratat suplimentar pentru a îmbunătăți rezistența la uzură și coroziune.
Oțel galvanizat - Ancorele din oțel galvanizat sunt mai accesibile ca preț, dar pot fi mai susceptibile la coroziune în condiții de umiditate ridicată sau expunere prelungită la intemperii. Ele sunt adesea utilizate în zonele cu climă uscată sau în interior.
În funcție de mediul de utilizare, echipamentele pot fi clasificate în funcție de rezistența la coroziune:
LC – Low Corrosion Resistance, se pot folosi in sali indor sau in zone temperate.
GC – General Corrosion Resistance, cele mai intalnire, sunt de uz general si se folosesc la noi in tara. Ele au un strat de zinc mai adanc si rezista mai bine la conditiile meteo din natura
SCC – Strong Corrosion Resistance, in medii puternic corozive: concentratie mare de clorura, temperaturi constante peste 30 gr Celsius, umiditate ridicata 20-70%, mediu sarat sau acid.
Verificarea ancorelor
Verificarea ancorelor este esențială pentru siguranța cățărătorului. Aceasta include:
rugină accentuată.
deformări ale plăcuței metalice.
piulițe slăbite.
ancore care nu sunt introduse complet în stâncă.
În cazul în care se observă oricare dintre aceste semne, ancora trebuie înlocuită sau reparată de un specialist. Este important să se efectueze verificări periodice ale ancorelor, mai ales în zonele cu trafic intens sau în condiții de mediu dure.
